Insemnari in timp record* / Din indepartatul nord – un roadtrip marca Garage Racing
*a se citi timp record de lung
Prefata: Brigada Garage Racing doreste sa multumeasca www.bikepark.ro pentru sustinerea scenei romanesti de downhill. Felicitari pentru initiativa si puteti conta pe tot sprijinul nostru la nevoie. De asemenea ne cerem scuze fata de cititori pentru intarzierea cu care livram aceste randuri, dar de au trecut doar cateva zile de cand am pus bicicletele la naftalina si am gasit timp sa depanam amintiri.
Dar acum sa intram in miezul subiectului:
Atrasa de mirajul cupei mondiale (stiti voi, “the world’s fastest racers” si bicicletele lor miraculoase stand sub umbrelute tinute de fete frumoase si decoltate), tanara echipa Garage Racing si-a facut bagajele si a pornit spre Vest in cautarea de poteci, trasee si alte obiecte verticale dotate cu curbe sinuoase. Bagajele anterior mentionate ocupau intreg portbagajul Loganului lui Mircea, dar la canistra de combustibil de urgenta am renuntat usor, gandindu-ne ca doar n-om pati-o tocmai noi! Restul spatiului il imparteam Mircea si cu mine, fiindca Tomi preferase sa stea 2 zile acasa in asteptarea momentului in care RS-ul lui tata era disponibil pentru o talpa. Hehe, ce vise! Pe noi tusea seaca a dieselului intr-o intersectie centrala clujeana ne-a inclus in statistica incidentelor “pana prostului”. Politia Romana ne-a vazut la ananghie si a decis sa ne acorde sprijin –moral, evident!-, cu un „Dom’le NU stationa aici ca vin si-ti iau permisu’!” aruncat in trecere de pe geamul coborat asa ca nu ne-au trebuit decat 5 minute de impins masina si alte 10 de pedalat pina la benzinaria din deal ca sa fim din nou in grafic, ba chiar am gasit timp penrtu o scurta intalnire cu generosul nostru sponsor Andrei, omul din spatele componentelor Tres. Multumiri, sefu’! De acum nimic nu ne mai putea opri!
Si asa se face ca peste nu foarte multa vreme ajungeam la centrul de informare turistica Leogang unde ne intalneam cu Norbi si Petra si treceam in revista posibilitatile de cazare. Ne-am gasit gazda primitoare la vila Birnhornblick si am luat directia bikepark-ului. Vazandu-ne in posesia unui liftpass valabil am tabarat in gondole si purtati de entuziasm am coborat de abia la statia superioara, unde ne-am dat seama ca uitasem cu totii sa luam o harta cu noi. Asta nu ne-a temperat defel entuziasmul asa ca ne-am avantat la vale pe prima poteca ce ne-a iesit in cale, un singletrail care ne-a intampinat cu un baraj de radacini perfide, ogase noroioase si in final o ravena plina de grohotis instabil.
Ulterior aveam sa aflam ca de fapt toate traseele din bikepark au un punct de plecare comun: statia intermediara a gondolei. Ajunsi aici, avantul pionieresc ne-a purtat spre downhill-ul numit Speedster, un traseu care mai la inceputul verii a gazduit o etapa a IXS Cup si care arata ca gradina de radacinoase a lui Rumpelstilzchen. Parea ca fiecare strat de radacini anume plantate era urmat de cate o groapa de adancimea unei roti de 26 ţoli plus cauciucul aferent si presarata cu bolovani!
Dupa cateva incursiuni prin baltoace ne-a fost usor sa declaram traseul de freeride Flying Gangster, preparat cu zgura si lipsit de noroaie favoritul nostru. Curand faceam mansa dupa mansa si ne distram atat de bine incat de abia ne induram sa oprim cat sa mai bem cate o gura de apa. Si am continuat asa vreme de 3 zile, ca la nuntile din povesti. Un vibe foarte relaxat plutea in atmosfera, pina si vremea se arata foarte prietenoasa in ciuda prognozei meteo sumbre. Mai prietenosi decat vremea au fost doar localnicii: mergand sa cumparam ulei de suspensii pentru a aerisi socul lui Mircea, patronul bikeshopului ne-a incredintat un flacon plin insotit de cuvintele “Luati-va cat va trebuie si apoi l-ati aduce voi indarat!”
A treia zi, dupa ce i-am pus la grea incercare rabdarea angajatului societatii Leoganger Bergbahnen, fiind ultimii la coborare, ultimii la spalatul bicicletelor, ultimii la dusuri, intr-un cuvant: ultimii oameni, am pornit spre Schladming cu scopul declarat de a casca ochii la echipamente, tehnici si in general si alte dedesubturi secrete ale circului care este Cupa Mondiala UCI. Nu o sa va plictisim aici cu relatari gen “cum a trecut Rider X prin sectiunea Y”, pentru asta va puteti uita aici in caz ca nu le-ati vazut deja de prea multe ori. In urma analizei traseului de 4X, Mircea si cu mine am ajuns la concluzia ca am putea dovedi linia fetelor daca mergem suficient de incet, dar cum asta s-ar fi desfasurat in vazul lumii am preferat sa o ne dam pe sectiunea superioara a traseului de DH, care nu era in uz competitional.
Nu prea gaseam noi flow-ul bucatii aceleia si asa se face ca trei manse mai tarziu rotile noastre de spate aveau aspect de covrigi. Drept urmare am abandonat bicicletele si ne-am cautat alte insotitoare permanente pe parcursul weekendului: sticlele de bere. Peste zi l-am aniversat pe amicul nostru Vlad din Marchtrenk iar seara ne-am prezentat la after-party-ul din Dachstein-Tauern Halle pentru un dezmat general care a durat pina tarziu in noapte. Highlights au fost printre altele David Vasquez imbracat intr-un compleu de rutier cu 2 numere prea mic, Jared Graves si demonstratia lui de “how-not-to-breakdance”, ceata de groupies masculine ale lui Greg Minnaar si bineinteles palinca adusa de acasa pe care o pastrasem cu sfintenie pina atunci. Verificati pozele de pe flickr-ul Garage Racing pentru cateva fragmente de actiune. Nu de alta dar memoria nu prea ma mai ajuta … asa ca lansez un apel aici: daca-l vedeti pe huliganu’ care mi-a sparlit sombrero-ul primit de la Sam Hill, sa ma anuntati! Ofer recompensa pentru informatii ce duc la prinderea faptasului! De asemenea, proprietarul bastii New Era din musama neagra cu logo auriu marimea 7 3/8 este asteptat sa si-o ridice de la sediul Garage Racing.
Pe final, multumiri lui Norbi pentru asigurarea securitatii in perimetru, lui Tomi pentru condusul fara smucituri pe drumul spre cabana si nu in ultimul rand lu’ Varu’, baimarean adevarat si party animal de prima liga, pentru companie si serviciile de interpret in conversatiile cu Markus Klausmann 
Nu in ultimul rand, multumiri celor doua Diane, Petra, Andrada, Vlad Gales, Mircea Onaca, Ivan Oulego si tuturor celor pe care i-am uitat. Ne vedem la primavara!
Foto1: Kyle Strait sau estetica aplicata la linia ideala
Foto2: Ultima cursa de Cupa Mondiala a lui David Vasquez se cerea sarbatorita!
Foto3: Ben Reid mananca radacini la micul dejun
Foto4: Flying Gangster Line – bikepark Leogang
Foto5: Braaanzaaaa!
Foto6: How to ride banked corners. Tutorial foto cu Mircea F.
Foarte tare, doresc sa va felicit pe toti. Toate cele bune.