bikepark.ro » EuroBike – Babilonul bicicletelor

EuroBike – Babilonul bicicletelor

Submitted by Maximilian on September 3, 2009 – 14:28One Comment

Probabil ca multi dintre voi stiu ca anul trecut a marcat pentru comunitatea pe doua roti mioritica o mica premiera jurnalistica: reportaj scris in timp real, la pachet cu imagini, de la cel mai mare targ de profil din lume, Eurobike. Au fost oameni care au ras de mine atunci, sustinand ca sunt nebun si ca nimeni din lumea asta nu mai face asa ceva. De fapt, ca sa fiu sincer, nu au fost putini strainii care s-au cam mirat de aceste practici.

An nou, coala noua, expozitie proaspata. Eurobike-ul a revenit, asa si curiozitatea-mi si setea de informatie a publicului, care se cere stinsa. Ce s-a schimbat este doar locul: bun venit pe BikePark!

Context

Eurobike este cel mai mare targ de ciclism si accesorii din lume si reuneste cele mai importante personaje din industrie. El are loc an de an la Friedrichshafen, pe marginea lacului Konstanz, sau Bodensee, cum ii spun localnicii. Zona este una dintre locatiile preferate pentru vacante a nemtilor, austriecilor, elvetienilor si italienilor, iar preturile practicate pentru cazare si masa nu sunt cele mai accesibile, eufemistic vorbind. Specifice sunt culturile de mere, Zeppelinurile, poate fabrica de cutii de viteze ZF si cu siguranta amabilitatea localnicilor, care nu se zgarcesc la zambete. Tipic pentru orice septembrie timpuriu este du-te vino-ul elevilor, aflati in excursiile de inceput de an scolar (la ei) si prezenta obligatorie a bicicletelor, care sunt peste tot. In rest, Eurobike-ul aduce imprejurimilor Friedrichhafen-ului un exces de vehicule motorizate, aglomeratie si prea multe bannere. Complexul expozitional este unul multifunctional si gazduieste tot anul diverse evenimente similare. Anul acesta, tocmai i s-au adaugat inca doua sali de expozitie si inca un centru de presa, in partea de est. Ca tot vorbim de presa, ziaristii sunt putin rasfatati aici, dar asta face partea din ecuatia event-ului, fiindca ei sunt pana la urma cei ce duc vestile de la Eurobike mai departe. Din Romania poti ajunge pe malurile Bodensee-ului sau cu masina, direct din tara, via Austria, sau cu avionul pana la Muenchen, iar apoi cu o masina inchiriata, varianta mai confortabila, dar nu accesibila oricui. Anul acesta am fost bucuros sa gasesc un loc liber in van-ul celor de la Kona, cu care am luat-o spre Germa imediat dupa Drop’n'Roll.

Trip

Calatoriile in brigada sunt intotdeauna distractive, iar cu gasca noastra pestrita e greu sa ramai serios. Probabil singurul care poate fi invinuit de seriozitate este Sorin Parau, el venind la Eurobike cu un scop clar: concursul de FourCross de sambata, care trebuie castigat. Sansele sunt destul de bune, avand in vedere traseul placut, dar si faptul ca unii dintre obisnuitii acestui concurs se afla la Canberra la Campionatele Mondiale. O sa vedem ce ne rezerva saptamana din punct de vedere al curselor… Inchei paranteza competitionala si revin la drum. Asa cum se intampla de regula cu romanii, si noi am lalait-o. Intai o amenda si un carnet volatilizat pe nedrept in zona Timisoarei, apoi vizita in judetul 42 al Romaniei, satul de outlet-uri de la Parndorf, unde cosul de cumparaturi este frate cu romanul, iar oferta de 5 Euro este motiv de fericire. S-a innoptat la Viena, iar dimineata s-au facut programari la spital. Nu ma intrebati pe mine… Am facut ce am facut si am reusit sa ne impotmolim mai intai in traficul de Muenchen, iar mai incolo, la fel de clasic in cel de sudul Germaniei, unde se pare ca e vesnic o sosea de reparat, de latit sau de primenit. Am ajuns tarziu si dupa ce am cautat cazare in lung si in lat, ne-am oprit intr-un loc deja cunoscut din anii trecuti: “La Baba”, undeva pe langa Lindau, intr-o casa rustica ingrijita de doi batrani, ea posibil cu sange scotian, el fost campion de vanatoare, cu trofee in sala de mese.

Ziua 1

Fiindca ne-am lungit, am reusit sa ratam prima zi de expo, asa-numitul Demo Day, in cadrul caruia se pot testa pe viu unele dintre cele mai interesante produse ale expozitiei. Fiindca acest lucru nu se poate intampla la Friedrichshafen, exista o baza secundara de teste in zona Allgaeu, catre Kempten, care poate fi asemuita standurilor din Cupa Mondiala, cu diferenta ca atmosfera este sigur mai relaxata. Fotografiile de la Demo Day pe care le veti vedea sunt toate din partea organizatorilor.

Altfel, Eurobike-ul are doua siruri imense de hale, unde se inghesuie fel de fel de producatori, iar modalitatile de a atrage potentialii clienti sunt si ele infinite. Tineti va rog frumos cont de faptul ca Eurobike-ul nu se adreseaza consumatorului final, asa cum o face poate un salon auto, ci dealer-ilor, distribuitorilor si oamenilor din industrie, care vin sa vada ce e nou, important si sa bata palma la un astfel de desfasurare. Publicul de rand are acces la EuroBike doar duminica, atunci cand cele mai interesante lucruri se vor fi consumat deja, iar expozantii sunt vlaguiti si lipsiti de chef.

Voi lasa imaginile sa vorbeasca de la sine, dar tin neaparat sa fac unele precizari legate de persoane si produse relevante. In prima zi am dat nas in nas cu Gary Fisher, Joe Breeze si Zapata Espinoza. Cu Gary, cel socotit parintele mountainbike-ului, m-am intalnit pentru prima data anul trecut la cina Trek, iar omul mi-a lasat o impresie extraordinara. Anul acesta se pare ca un stand Fisher nu mai exista si se gurile rele spun ca europenii sunt cam ofticati pe excentricul american care se pare ca e atat de indragostit de 29-ere incat vrea sa le impuna cu orice pret, iar piata batranului continent e cam reticenta la noua dimensiune de roti. Joe Breeze este si el unul dintre pionierii sportului nostru si unul dintre membrii gastii care cutreiera potecile din imprejurimile muntelui Tam din comitatul Marin din California de Nord, acum peste 30 de ani. La sfarsitul anilor 90, Joe era deja in Mountainbike Hall Of Fame, produsele sale erau socotite cult si echipa in parteneriat cu Shimano/Nexus mergea destul de bine in America. Breezer a revenit anul acesta in decorul clasic, iar Joe a fost incantat ca cineva isi aduce aminte si de el. Thanks, Joe! Zapata Espinoza ramane si la mai bine de 20 de ani de la inceperea activitatii unul dintre cei mai influenti ziaristi din lumea ciclismului si unul dintre primii care au avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Si el s-a bucurat si s-a mirat ca oameni din tara noastra mica ii cunosc activitatea si a incheiat vizibil miscat: “You just made my day! Thank you!”

EuroBike-ul inseamna in majoritatea timpului un slalom printre o sumedenie de produse de masa, cu totul si cu totul banale, si o cautare permanenta ale perlelor expozitiei. Nimeni nu are timp sa vada totul intr-o zi, e imposibil! Ca in fiecare an, e plin de biciclete electrice, diverse “inovatii” si o tona de gunoi irelevant. Partea fascinanta e ca tocmai in acel gunoi se pot ascunde unele bijuterii, daca ai rabdare sa cauti. Cruiser-ele sunt puternic pe val, cu Electra in prim plan, care si-a rezervat prompt o intrare de hala intreaga, capitonata in plus. In zona outdoor din mijlocul complexului te poti plimba cu diversele biciclete disponibile, fiindca de un test in toata puterea cuvantului nu poate fi vorba. Tot acolo este situata si pista de 4X si dublele pentru concursul de dirtjumping, dar si arealul de flatland BMX sustinul de Felt si patronat spiritual de Frank Lukas si de Matti Roese prin intermediul Deep BMX.

Romanii sunt deja o prezenta obisnuita la targ si ii poti vedea pe la standuri, la o poza, la o tacla si eventual seara la o bere. In mod interesant exista un soi dubios de unitate nationala si diversele tensiuni sau neintelegeri se uita rapid la EuroBike unde toti sunt prieteni. Una dintre cele mai mari surprize din acest an a fost sa vad standul DHS, populat de asiatici. Nu am stiut ce sa fac altceva decat o poza… De asemenea, am dat peste un domn care impingea de zor la un Polar X XXXX si m-am luat dupa el dorind sa-i spun ceva, dar nici el si nici amicul sau nu vorbeau decat maghiara. Am mai asteptat alte 5 minute pana sa apara cineva cu care sa ma pot intelege. Rugamintea mea a fost clara: daca tot vand atata in Romania, sa faca naibii site-ul ala si in engleza, daca nu in romana, si sa puna ceva online despre noul lor brand, BTS (Bike Tuning System), care se gaseste in magazine, dar cam atat… Evident, mi s-a multumit pentru recomandari! Haha!

Delicatesurile personale ale show-ului le-am gasit in prima zi la Mondraker, unde apare prototipul lui Cesar Rojo dar si Summum-ul de productie de anul viitor, la Massi, care au ascuns bicicleta murdara de preserie a lui Ivan Oulego Moreno printre diverse hardtail-uri de XC si la Urge, unde casca lui Fabien Barel poate fi in sfarsit vazuta de aproape. La Phil Wood si la White Industries calitatea low-profile este in continuare la ea acasa, in timp ce dealer-ul german al Troy Lee Designs a pus-o in sfarsit de un stand pe masura, cu noul D3 cu tot si cu Troy la sesiune de autografe in zilele urmatoare. M-am intalnit cu Steve Romaniuk la Mongoose si am povestit despre noul sau Boot’R. Fiti pe faza pentru un interviu!

Seara este rezervata diverselor petreceri. De data aceasta, asta s-a tradus in paste de la Cube si bere de la Ghost, bere ce a cam adunat pe cam toata lumea si a fost seva distractiei. Noi ne-am jucat cho-cho (fooseball), ne-am mirat de bicicleta lui Klausmann, am jonglat cu lamai, am flirtat cu fetele de la Ghost si am scos intr-un final hackysack-ul din rucsac, pe cand am vazut ca nu se mai poate. A propos! Cine umbla cu jalba in protap ca nemtoaicele n-arata bine, sa faca bine sa-si recalibreze sistemul! Astea sunt preconceptii stupide.

Pana data viitoare,
Mx

PeEs: Cui i se pare relevant, sa ne faca o favoare sa paseze mai departe acest link, prin messenger, mail sau mai stiu eu cum. Imi cer scuze, dar momentan sunt ocupat sa ma cert cu administratorul centrului de presa care nu intelege de ce am scos cablul de net din calculatorul de birou langa care stau…