Desi era planificat sa plecam din Brasov inca de la ora 5:30 de dimineata, trebuie sa imi aduc aminte de spusele intelepte ale amicului Iulius: “Ora 9 normal, sau ora 9 – boarder’s time?”. Evident ca nu am parasit urbea decat la ora 7 si, desi le-am recomandat companionilor sa o luam pe Valea Lotrului, tot ne-am poticnit in trafic pe la eternul Sebes. Ajungi in cele din urma si in Petrosani, ne-am gandit ca o “saorma” romaneasca de proasta calitate trebuie sa fie numai buna ca sa ne potolim foamea, deci ne-am pus pe cautat! Avand in vedere ca primele persoane pe care le-am vazut pe aleea centrala din Petrosani erau doua domnite “cizelate” cu aroma puternica de pisi, le-am abordat frontal si am derulat urmatorul dialog:

- Nu va suparati, nu suntem din localitate si…
- Si de ce zambesti asa? Nu esti din localitate; vrei sa iti bati joc de mine?
- Ma scuzati, va rog frumos, incercam sa fim amabil. Nu suntem din oras si ne era foame si incercam sa gasim un fast-food, atat.
- Ah, pai mai aveti mult de mers! Vis-a-vis de scoala studentilor e un fast food foarte bun.

Fiecare intelege ce vrea din conversatia asta…

Ajunsi la cabana Rusu, ne-am gandit ca nu poate fi foarte rau sa dam o tura de traseu la pas, fiindca stiam ca inca se faceau ultimele lucrari la traseu. Petarda s-a suit la volanul Vitarei, a urlat “Bombaaa!” si ne-a dus in ritm alert pana mai jos de Vila Parang, aducandu-si aminte pe drum ca vrea sa dea roadgap-ul first-try, eventual cu Vitara, ignorand astfel totalmente sfatul meu de a nu-si da duhul anul acesta.

Pe prima bucata de traseu, headmaster Bronco ii administra drop-ului de la editia ’06 o binemeritata portie de banda. Bine asa! In sfarsit noutati reciclate! Putin mai jos, lucrurile erau ceva mai alerte: Doctorul tocmai sarise roadgap-ul, dar (inca) nu din traseu, si se plangea de caldura insuportabila. In telescaun, diversi bulgari si zmei localnici, care ajungeau la un moment dat si in dreptul nostru pe traseu. Analize de linii, sfaturi pretioase, chestii importante, dom’le. Treejump-ul nu a primit in cele din urma aterizarea ceruta cu insistenta, dar s-a micsorat parca si arata mult mai atractiv decat in trecut. In rest, contrapante mari si solide, care dau incredere prietenilor vitezei. In sectiunea mediana, bulgarii dadeau trenulete nu tocmai impresionante si am remarcat prezenta unei duble numai bune de stilizat in timpul cursei.

Distractia incepe totusi mai jos, odata cu intrarea in Serparie, consolidata cu lemn din belsug, pentru a suplini pamantul si pietrele plecate la plimbare de vale. Cred ca imaginile vorbesc de la sine… Sorinel ne linisteste ca “intr-o lume nesigura, intrare-n Serparie v-asigura” si nu putem decat sa il credem pe cuvant. Serparia arata mai bine decat in anii trecuti si promite multa distractie, nu in ultimul rand multumita unei duble de 5m crescuta spontan in mijlocul ei.

Dupa “infricosatorul” drop se mestereste inca de zor, cu aceeasi grija pentru viteza participantilor. Dulgherii-sefi Moga si Cocktailman bateau ultimele cuie in sicriul nesigurantei, iar Robike parea sa fie un bun ucenic. Mai jos, schimbari minore, pricinuite de eroziunea naturala a traseului, nimic special.

Intre timp, pana ajungem inapoi la Rusu, tot soseste lume si cabana devine din ce in ce mai vivace. Au inceput inscrierile, pustii de sub 18 ani inca nu au invatat sa vina cu temele facute (declaratii de raspundere de la parinti), iar in timp ce scriu aceste ultime randuri, DJ Mini se ocupa de ambianta sonora, iar Mogula proiecteaza pe un panou filme de la editiile anterioare Drop’n'Roll.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=rOwP6V6VRcY[/youtube]

Pe maine!
Mx

People who looked at this item also looked at…

• CALENDAR
• REZULTATE Drop’N’Roll 2009
• Drop’n’Roll Downhill Challenge ’09 – I got Five on it!
• Shambhala Open Cup ’10
• UpDownCup

Related items

• REZULTATE Drop’N’Roll 2009
• Drop’n’Roll Downhill Challenge ’09 – I got Five on it!
• Drop’n’Roll prin ochi de crosscountrysta
• Brǎdet Downhill Race
• Balaton Bike Fest